caut de cateva zile definitia unei stari.... starea de dor cu acel "nu-stiu-ce"! teoretic nu cred ca o voi gasi vreodata pentru ca... pentru ca imi lipseste acel "ceva" pe care nu l-am avut niciodata... tot cautand ma afund si mai tare intr-o stare de confuzie generala, ceatza... cum e posibil sa-mi fie dor, cand eu nici nu l-am avut? dar resimt un gol..... imens... ceva s-a schimbat fara ca de fapt sa intervina nimic... asta probabil genereaza starea de rau in care ma complac... tot simt ca nu-mi ating scopul pentru ca inca nu mi-am clarificat mijloacele, ca inca nu am cautat suficient solutii pertinente, ca ma ascund, chiar si de mine... simt ca undeva, acolo, sta raspunsul, dar am ochii acoperiti de lucruri marunte, pe care le las sa ma distraga... efectiv simt ca ma distrug, ca merg in deriva si nimeni nu are puterea sa ma salveze... cel mai dureros e ca nu las pe nimeni sa ma salveze! as mintii sa spun ca oamenii pe care ma bazez nu au incercat! au facut mai mult decat ma asteptam vreodata sa faca cineva pentru mine! si stiind astea, le iert metodele, desi majoritatea lor ma ranesc! recunosc ca nu merit atentia lor!
tendinta masochista... gen!
.jpg)