lucruri simple emotionante: surprizele

probabil ca suna a cliseu teverist, dar cu siguranta asa se explica si tendinta romanilor de a include in cotidian tot mai multe americanisme: toate cuvintele pur romanesti si-au pierdut din profunzime si din intensitate odata cu asocierea lor cu media comerciala. cand auzi "surpriza" nu pierzi prea multe clipe incercand sa retraiesti o frantura speciala din trecut ci zambesti jenat cu gandul la "preaiubita zana"... din pacate....!
motto: "nu-ti face sperante si nu vei fi dezamagit!"
pe principiul acesta eu (si cu siguranta nu sunt singura) am incercat sa-mi traiesc o mare parte din viata.... binenteles ca am esuat! conditia umana ne impune, cel putin teoretic, sa avem asteptari, teluri si scopuri cat mai inalte pe baza carora sa evoluam! cel putin asta credeam! dupa mult prea multe esecuri, ajungi sa renunti voluntar la tot ce presupuneai ca inseamna viitorul tau si sa incepi o ingrozitoare etapa: dezgustul si dezinteresul! nimic nu te mai dezamageste, nu te raneste si poti tolera cu mult prea mare usurinta tot ce credeai ca niciodata nu ai putea accepta!
acesta e momentul imprevizibilului! momentul surprizei! intamplator ajungi sa descoperi ca exceptia care confirma regula chiar exista! ajungi independent de vointa ta sa-ti redefinesti notiunile! impactul este si mai mare cand notiunea in cauza este una elementara: binele! o surpriza de acest gen ajunge sa te transforme: simti cum brusc toata aversiunea stransa ia o alta forma! toate deciziile egoiste care te-au condus pe un drum gresit si al caror unic scop era binele personal, asa cum il priveai inainte, isi dezvaluie un nou aspect: binele altora! poate doar dupa un asemenea moment ajungi sa apreciezi, fara prea mult efort din partea ta, binele pe care l-ai facut altora! si toate astea fara niciun regret! si iti ramane emotia...