tot ce poate fi mai trist....

e trist sa vezi durerea celorlalti... este incredibil de trist... automat, din dramul acela de egoism inascut ai loc sa te bucuri ca nu esti tu acolo, ca nu esti tu nevoita sa treci prin tot ce poate fi mai urat, si te limitezi doar in a te asigura ca faci tot ce e omeneste posibil ca sa usurezi povara, durerea... incerci sa aduci o infima speranta, o mica raza de bucurie, in incercarea de a alina, de a consola, dar intodeauna ai impresia ca puteai face mai mult, si te simti neimplinita, neputincioasa, cu mainile legate...
mult prea trist pentru a putea fi tolerat de un om....